A ceea ce a căutat mereu omul, nu este nici durerea, nici bucuria, ci, pur și simplu, viața. Omul a aspirat să trăiască intens, complet, perfect. Când va putea face acest lucru, fără a impune restricții altora sau a le suporta el însuși, iar activitățile sale îl vor mulțumi, atunci va fi mai rațional, mai sănătos, mai cult, mai mult el însuși.

Bucuria este proba Naturii, indiciul acceptării sale. Când omul este fericit, se află în armonie cu sine și cu mediul său. Noua Individualitate, la serviciul căreia Socialismul, vrea sau nu, lucrează, va fi perfecta armonie. Va fi ceea ce grecii au căutat, dar nu au reușit să realizeze decât la nivelul Contemplației, deoarece aveau și întrețineau sclavi; va fi ceea ce a căutat Renașterea, dar nu a reușit să realizeze pe deplin decât în Artă, deoarece avea sclavi care mureau de foame. Va fi complet și datorită lui fiecare om va ajunge la perfecțiunea sa. Noua Individualitate este noul Hellenism.

În cartea sa Sufletul omului în Socialism, genialul Wilde reușește cu fervoare stilistică și claritate spirituală să manevreze cu măiestrie complexitatea problemei, compunând un text eseistic, radical și în același timp atemporal. Efectuând un ansamblu de argumente și abordări critice, intră încă o dată într-o vehementă confruntare cu orice noțiune a convenționalității.