Două iubiri nasc și udă acestă carte. Una, prima și cea mai disperată, este patria, minunile și blestemul ei. Minunea cea mai neașteptată și incredibilă a continuării sale rănite, a elanului său semi-mort și a flăcării sale spirituale defăimate.

Cine mai știe de unde respiră și cum încă își trage pașii pe cărările istoriei. Predat de secole turcului, predat, atunci și și mai mult astăzi, bunului și haotic, inaccesibilului și visătorului și exageratului său sine, cu demnitatea amintirii bruste a măreției și cu groaza nocturnă a viitorului care mereu-aparține-altora, încă mișcă ezitant steagul său în adâncul galeriei.