Am iubit primul Nioh, chiar dacă nu am reușit să-l termin. A necesitat multă muncă, cu repetiții nesfârșite ale acelorași misiuni pentru a avansa. La această vârstă, nu am timpul sau răbdarea să joc același nivel fără un motiv.
Speram că, dacă deveneam un jucător mai bun, voi putea progresa. Așa că am luat ediția de colecție 2, care este un prequel.
Mi se pare chiar mai dificil, chiar dacă acum am experiența primului joc, având terminat trei sferturi din el.
Și într-adevăr, am pierdut în fața primului șef de 150 de ori, un număr suficient pentru a dezinstala jocul!
Λάτρεψα το πρώτο Nioh, εάν κ δεν μπόρεσα να το τερματίσω. Απαιτούσε πολύ grinding, με ανελέητη επανάληψη των ιδίων αποστολών για να ανέβεις lvl. Σε αυτήν την ηλικία που είμαι, δεν έχω τον χρόνο κ την υπομονή για παίζω την ίδια πίστα χωρίς λόγο.
Ήλπιζα ότι εάν γίνω καλύτερος παίχτης, θα μπορώ να προχωρήσω. Έτσι πήρα το collectors 2, pou einai k prequel.
Μου φαίνεται ακόμη πιο δύσκολο, παρότι πια έχω την εμπειρία του 1 πίσω έχοντας βγάλει τα 3/4 του παιχνιδιού.
Κ πράγματι, στον πρώτο αρχηγό έχασα 150 φορές, αριθμός ικανός για Uninstall!