Studiul trecutului rus m-a condus la convingerea neclintită că în zilele noastre teologul ortodox își poate găsi măsura adevărată și sursa vie a inspirației creative doar în tradiția părinților.

Sunt absolut convins că îndepărtarea spirituală de Părinți și de gândirea bizantină a fost cauza principală a tuturor regresiunilor și eșecurilor în dezvoltarea spirituală a Rusiei. În această carte este relatată istoria acestor eșecuri. Toate realizările autentice ale teologiei ruse au fost o consecință a unei reveniri creatoare la izvoarele părinților.

Acest drum îngust al teologiei patristice este singurul adevărat și acest lucru devine evident cu o claritate deosebită în perspectiva istorică. De asemenea, întoarcerea la Părinți nu trebuie să fie doar intelectuală sau istorică, ci o întoarcere la duhul și rugăciunea, o auto-restaurare vie și creativă în plenitudinea Bisericii care trăiește în integralitatea tradiției sfinte.

Avem privilegiul de a trăi într-o epocă de trezire teologică care se constată în întreaga lume creștină divizată. Este timpul să revizuim și să ne amintim cu mare atenție toate acele lecții și moștenirile din trecut, uneori dure, alteori inspirate.

Și o adevărată trezire poate începe doar atunci când se aud în trecut și în viitor nu doar răspunsurile, ci și întrebările. Puterea inepuizabilă a tradiției patristice în teologie continuă să fie determinată de faptul că teologia a fost o experiență vie pentru Sfinții Părinți, adică o căutare spirituală, o mărturisire de credință, o soluție creatoare pentru problemele vitale.

Din acest duh creativ s-au inspirat întotdeauna textele bisericești. Numai printr-o întoarcere la Părinți poate fi restabilită sensibilitatea teologică sănătoasă în comunitatea noastră bisericească, o sensibilitate fără de care așteptata trezire ortodoxă nu se va realiza niciodată.