Credința mea că criza din muzica secolului XX, în special cea a părții care provine în mod direct din lucrările compozitorilor celei de-a doua Școli de la Viena, este rezultatul crizei temelor și formelor, adică o stare care se referă la însăși procesele compoziției și nu la public, a început să se contureze încă de la mijlocul anilor '80.

În același timp, experiența mea ca musicolog și compozitor în ceea ce privește muzica secolului XX, și în special mișcările din anii '50 și '60, m-a condus la concluzia că creația muzicală din ultimii ani nu ar putea fi înțeleasă fără investigarea problemelor care au apărut direct din expresionismul muzical și din tehnica dodecafonică a începutului secolului.

Aceste probleme s-au referit în principal la dizolvarea temelor, considerate ca o unitate melodico-harmonică-ritmică indivizibilă, precum și la dizolvarea corespunzătoare a formelor clasice.

În textele acestui volum, pe de o parte, se conturează parcursul de la dizolvarea-criza temelor și formelor la criza însăși a creației muzicale așa cum aceasta apare mai accentuat din anii '50 încoace și, pe de altă parte, se încearcă identificarea punctelor de pornire ale acestei crize în principal la nivel musicologic și secundar la nivel filozofico-estetic prin analiza unor lucrări specifice ale lui Schonberg, Berg și Webern.

[Fragment din textul de pe coperta dinspate a ediției]