Metapsihologia a denumit Freud descrierea procesului psihic bazată pe scheme locale, dinamice și economice. Acestea sunt, am putea spune, instrumente vizuale, convenții retorice, care ajută la reprezentarea, evidențierea, la „vorbirea” a ceea ce, prin definiție, era în acea vreme, și continuă să fie, aproape inefabil, incredibil și nedefinit, adică psihicul uman și procesele sale, cu atât mai mult când acestea sunt inconștiente.

Așadar, "Eseurile de metapsihologie" încearcă să fundamenteze și să clarifice, la un nivel teoretic și reflexiv mai general, conceptele de bază pe care se sprijină cercetarea și practica terapeutică a tatălui psihanalizei, lucru care atestă profunzimea naturii sale filosofice. Conceptele de acest fel sunt impulsul, inconștientul, represiunea, visul în lumina schemelor metapsihologice, doliu și melancolie.

„Când, culminând în autocritica sa, [melancolicul] se prezintă pe sine ca un om meschin, egoist, nedrept, dependent, cineva care tot ce a făcut a fost să ascundă slăbiciunile existenței sale, este posibil să fi ajuns, atât cât știm, foarte aproape de auto-cunoaștere, așa încât ne vom întreba pur și simplu de ce trebuie mai întâi să se îmbolnăvească cineva pentru a putea accesa o asemenea adevăr.” (Sigmund Freud)