Critica, așa cum o simt și așa cum încerc să o exercit, este un posibilitate, un poate. Nu este adevărată (indiferent de câte teorii este dotată sau cât de mult se predă suficienței intuiției sale) dar propune, expune și, în același timp, se expune de bunăvoie criticei propriilor sale afirmații. Nu își propune nici măcar să fie adevărată, să impună reguli și ierarhii, ci să co-îndemne cititorul către text, către scriere.

Deci, un posibil, critica, lectura tradusă în scriere. Și aceasta, cu totul altceva decât pentru a se strecura critic în imunitate – nu îi vor permite oricum cuvintele pregătite: posibil înseamnă a primi, a accepta, a lua asupra mea.

Poezia și critica Pantelis Boukalas, care s-a ocupat în ultimii ani de pagina a treia a cărții în Kathimerini, adună în acest volum o selecție mare de recenzii de carte și articole despre literatură, din anii 1989 până în 1995.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]