Captivitatea babiloniană a fost un moment semnificativ în istoria Israelului. Perioada care a precedat căderea Ierusalimului este legată de regele Iosia și reforma sa religioasă. Prin lucrarea sa Deuteronomul și prin tendințele și ideile religioase care apar puțin înainte de distrugere, se recreează practic imaginea relației lui Iahve cu poporul său.

În exact această perioadă trăiește și activează profetul Ezechiel, o personalitate importantă, care a suferit persecuții din partea cuceritorilor. El apare pe scena publică printre colegii săi de captivitate în Babilon și transmite poporului lui Dumnezeu mesajul lui Iahve. Iubirea sa pentru Templu, Lege, dreptate și moralitate este constant subliniată în lucrarea sa.

Grația lui Dumnezeu va înlocui vechea alianță cu una nouă, veșnică. Fiecare individ este responsabil pentru acțiunile sale. Renovarea interioară a omului presupune și implică o inimă nouă și un duh nou. Cu mesajul său, profetul Ezechiel se află la începutul curentului spiritual care, prin iudaism, a ajuns la 'Noul Testament'.