Cititorul meu, aici nu te aștepta să citești povestea cafelei turcești. Tradițiile privind descoperirea cafelei turcești, luptele pentru liberul său loc și evoluția sa până la modernele soiuri europene - toate acestea, în fine, sunt bine documentate, cu litere de aur, în manualele relevante, dar și în enciclopedii.

În acest articol doresc să vorbesc despre cafeaua turcească, așa cum o cunoaștem în Grecia. Intr în subiect direct. Turcii, considerați pe bună dreptate părinții grecilor moderni, printre alte bunuri și nenorociri pe care ni le-au lăsat, este și cafeaua; celebra cafea turcească.

La început, cuvintele cafea / cafenea / cafegiu / timbă / gentek / ibric / cană / delvă / prăjitor de cafea / caimaki / cezve / teriakli etc. - aproape toate au originea turcească. Cuvântul cafea [probabil un amestec al termenului francez cafe, al celui italian caffe, al grecescului modern kaves.

Pentru prepararea cafelei, înaintașii foloseau verbul 'prăjesc', în timp ce astăzi este obișnuit verbul 'fac'. 'A prăjit cafea', scrie Papadiamantis în nuvela sa 'Cazurile' (1903).