Migrena afectează o minoritate semnificativă a populației, apare în toate culturile și este recunoscută încă de la începuturile istoriei consemnate. Poate că pentru Iulius Cezar, apostolul Pavel, Kant și Freud a fost o plagă, sau un prilej de a-și forja caracterul, însă pentru milioanele de oameni anonimi care suferă în tăcere, este o realitate zilnică.

Formele și simptomele ei sunt „neastâmpărate, vagi și într-o astfel de măsură variate, încât nici chiar Proteea nu poate concura cu multitudinea de forme pe care le ia”, așa cum a observat Robert Burton în legătură cu melancolia. Natura sa și cauzele ei au constituit o enigmă nerezolvată pentru Hipocrate și, de atunci, de aproximativ două mii de ani, sunt subiect de controverse.

Mulți dintre pacienții care manifestă migrenă –în special tinerii care experimentează aura migrenică sau o criză de migrenă clasică pentru prima dată– nu au idee ce li se întâmplă și se sperie crezând că suferă un accident vascular, că au un neoplasm cerebral etc., sau, dimpotrivă, că se prăbușesc în nebunie sau suferă de o anumită isterie atipică. Este enormă ușurarea lor când află că ceea ce li se întâmplă nu este nici grav, nici fals, ci o stare psihic neutră, recurentă dar benignă în esența sa, pe care o împărtășesc cu nenumărați alți oameni și care este bine cunoscută și complet înțeleasă.

„Frica pe care ți-o provoacă această afecțiune atunci când nu o cunoști te doboară” scrie Montaigne. Pacientul care va citi „Migrena” nu se va vindeca, dar cel puțin va ști ce suferă și ce înseamnă aceasta. Așadar, va înceta să o mai teamă.

Desigur, cartea nu este doar o descriere, ci o reflecție asupra naturii sănătății și bolii și despre cum ființele umane pot avea ocazional nevoie să fie bolnave pentru o perioadă scurtă. Este, de asemenea, o reflecție asupra unității minții și corpului și asupra migrenei ca un exemplu al transparenței noastre psihosomatice și, în final, o reflecție asupra migrenei ca reacție biologică, similară cu cea pe care o manifestă multe animale.

Consider că aceste considerații mai largi ale migrenei ca parte a condiției umane au de asemenea o semnificație importantă, deoarece contribuie la clasificarea stabilă a afecțiunii.

„Acest volum este un echipament și un instrument esențial pentru modernul „migrenolog”, un ghid al percepției clinice pentru neurolog, o sursă de cunoștințe și de metode terapeutice pentru profesioniștii din sănătate –în special pentru cei care se ocupă de pacienții cu afecțiuni cerebrale–, în cel mai bun caz revelator pentru migrenici, astfel încât să înțeleagă căile de generare, transfer și manifestare a durerii de cap și a migrenei în special, dar și un pilon de gândire pentru erudiți, în special pentru cei interesați de comportamentele creierului.

Pentru că migrena reprezintă într-adevăr un model extraordinar de studiu al funcționării cerebrale, incluzând funcții care sunt injust împărțite între Psihiatrie și Neurologie, de parcă obiectul acestor două științe ar fi diferit; fals, deoarece doar acesta este, același și un creier, organul pe care îl studiază.

Al pacientului.” –Dimos-Dimitrios Mitsikostas, MD, PhD, FEAN Profesor asociat de Neurologie, EKPA Președintele Societății Grecești de Cefalee