Dacă natura nedreptății este de astfel încât să vă ceară să fiți purtători ai acesteia în defavoarea altcuiva, atunci, spun eu, mai bine încălcați legea.

Dezobediența politică a lui Henry David Thoreau, publicată pentru prima dată în 1849 și care continuă până în ziua de azi să surprindă prin originalitatea sa, nu este doar un eseu de denunțare a exercitării abuzive a puterii de către guvernanți care calcă pe acordul dat – pentru ei – de majoritate.

Definind omul ca reglator absolut al relației stat-cetățean, Dezobediența politică este înainte de toate o declarație de caracter universal al independenței individului, un monument simplu al gândirii libere și al unui discurs cristalin care va inspira încă mulți ani de acum înainte pe cei care aleg să gândească și să acționeze singuri pentru ei înșiși.

Henry David Thoreau (sau Thoreau) a declarat prin scrierile sale și întreaga sa atitudine de viață necesitatea absolută a individului de a trăi liber și în armonie cu mediul său natural. A inspirat numeroși scriitori, gânditori, teorii ecologice și politice și mișcări de rezistență din secolul al XIX-lea până în zilele noastre.