Douăzeci și unu de poezii în „terțe rime” („cântece” sau „melodii” cum le caracteriza creatorul lor) se regăsesc în cartea Tertine. Nikos Kazantzakis le-a compus pe parcursul a cinci ani, de la sfârșitul anului 1932 până la mijlocul anului 1937.

În principal, acestea surprind și cântă forme pe care le-a studiat, le-a admirat, l-au marcat și l-au influențat profund în ascensiunea sa spirituală și existențială: „În aceste cântece, mi-aș dori să pot revela neliniștea și bucuria pe care mi le oferă sufletele care mi-au hrănit sufletul. Sunt Mamele din care am supt dragostea, așa cum o simt eu, exercițiul, perseverența și neegoismul; și deopotrivă rezistența - și nu doar rezistența, ci și iubirea neînfricată și plină de bucurie a singurătății. [...]”

Pe lângă poezii, cititorul va găsi un Cuvânt înainte al poetului, o Notă a editorului primei ediții (1960) E. H. Casdagli și o Notă informativă a Dr. Patroclu Stavru, care a coordonat reeditările recente, precum și republicarea din 2007.