"Cine a construit Teba cu șapte porți?" Istoricii au învățat de mult timp—nu doar din versurile lui Brecht, ci și din învățăturile unui Bloch sau Febvre—că istoria este istoria oamenilor, nu a "marilor bărbați", și că trecutul este cel mai bine dezvăluit atunci când avem oportunitatea de a ajunge la adevărul cotidian. Carlo Ginzburg analizează aici viziunea asupra lumii a unui morar din Friuli, care a fost dus pe rug de Inchiziție la sfârșitul secolului al XVI-lea. Apărarea sa face referire la un strat de mitologii rurale întunecate care, altoite de lecturile unor texte savante, deschid ușa așteptărilor milenariste de justiție și reînnoire socială—așa cum este arătat de versiunea sa personală a creației: "... Totul era haos, adică pământ, aer, apă și foc împreună; și această masă a devenit încet un bulgăre, exact cum se formează brânza în lapte, și de acolo s-au făcut viermi, și ei erau îngerii." Urmând perspectivele valoroase ale lui Bakhtin, suntem astfel conduși dramatic la dihotomia dintre cultura savantă și cea populară, dar și la mărturia neașteptată a ciclicității și interacțiunii lor. (Din prezentarea de pe coperta din spate a cărții) Această carte spune povestea lui Domenico Scandella, cunoscut sub numele de Menocchio, un adept al unei secte ciudate din Friuli care a fost persecutat de Inchiziție. Datorită documentației bogate oferite de arhivele acesteia din Udine, putem cunoaște lecturile și discuțiile sale, gândurile și sentimentele sale—temeri, speranțe, ironie, furie, disperare. Din când în când, imediatețea surselor îl aduce aproape de noi: îl face o persoană ca noi, unul dintre noi. Dar este, de asemenea, o persoană foarte diferită de noi. Reconstrucția analitică a acestei diferențe a fost necesară pentru a reconstrui caracterul parțial obscur al culturii sale și cadrul social în care aceasta s-a dezvoltat... O investigație care inițial s-a învârtit în jurul unui individ destul de neobișnuit a evoluat în cele din urmă într-o ipoteză generală despre cultura populară (mai precis, cultura rurală) a Europei preindustriale, în era marcată de răspândirea tiparului și Reforma Protestantă—și de suprimarea acesteia din urmă în țările catolice... 'Brânza și viermii' își propune să fie atât o poveste, cât și un tratat istoric. Astfel, se adresează atât cititorului general, cât și specialistului. Este probabil ca doar acesta din urmă să citească notele—care au fost plasate deliberat la sfârșitul cărții, nenumărate, pentru a nu împovăra narațiunea. Cu toate acestea, sper că amândoi vor recunoaște în acest episod o piesă neobservată, dar extraordinară, a unei realități, parțial pierdute, care pune indirect o serie de întrebări despre propria noastră cultură și despre noi înșine. [Fragment din textul prefeței]