Studiul dezvoltării limbajului și comunicării la copil a fost, în ultimele decenii, în centrul unor evoluții dinamice. O consecință imediată a progreselor revoluționare în lingvistică, acesta s-a dezvoltat în principal în cadrul domeniului interdisciplinar al psiholingvisticii și a coincis cu progresele în studiul dezvoltării psihobiologice a copilului, precum și al fenomenelor cognitive.

A cunoscut o înflorire care a caracterizat în general științele limbajului și care a avut un impact în domeniul mai larg al științelor umaniste și sociale. Dezvoltarea limbajului reprezintă o problemă-cheie pentru studiul dezvoltării psihice, cognitive și sociale a copilului, deoarece limbajul joacă un rol fundamental în formarea psihismului, inteligenței și vieții sociale.

De asemenea, poate contribui decisiv la probleme precum teoria limbajului, a cunoașterii, a învățării și a dezvoltării psihobiologice. Din acest studiu rezultă, natural, și consecințe practice pentru domenii precum educația și logopedia.

Cartea examinează la început dimensiunile istorice, metodologice și teoretice ale acestui domeniu științific. Apoi, se concentrează pe ceea ce știm despre dezvoltarea, pe de o parte, a abilităților lingvistice și, pe de altă parte, a abilităților de comunicare la copil.

Examinează, mai specific, domeniile distincte ale dezvoltării lingvistice, care sunt dobândirea cunoștințelor fonologice, gramaticale și semantice. De asemenea, analizează dezvoltarea așa-numitelor cunoștințe pragmatice, textuale și sociolingvistice care facilitează utilizarea limbajului în comunicare.