Critica socială și ideologia nu se identifică, dar reprezintă două momente ale aceleași procese, prin care fiecare societate și fiecare segment al unei societăți înțeleg, percep condițiile existenței lor și aleg, organizează practicile lor.

Școala, ca instituție socială care promovează justiția socială scoțând din ignoranță și sărăcie pe cei `capabili`, este unul dintre numeroasele echivalente semantice care se dezvoltă în jurul ideii generale de democrație, constituind discursul hegemonic al școlii grecești moderne. Acest discurs caută consimțământul, promovând funcționarea democratică a instituțiilor și asumând un fel de educație a spiritului democratic al cetățenilor.

Cercetările prezentate în această carte s-au adresat studenților și educatorilor, având ca prim scop explorarea opiniilor acestora despre rolul social al instituției educaționale. Întrebarea principală a acestor cercetări este dublă: percepțiile categoriilor sociale chestionate constituie un discurs de ruptură sau un discurs consensual față de politica și ideologia educațională oficială și, dacă acest discurs este consensual, în ce formă particulară exprimă consimțământul direct sau indirect al acestor categorii?

[Fragment din textul de pe coperta volumului]