Printre cele mai de seamă lucrări ale literaturii etice. Semnificația și valoarea artei retorice. Noțiunile de putere, virtute și fericire. Modul corect de viață, destinul omului. Consecințele corupției. Mit eshatologic cu elemente din tradiția orfică.

Platon s-a născut în 427 î.Hr., fiu al unei familii ahtene de renume. A primit o educație deosebită și a cunoscut mișcările filozofice grecești. Totuși, ceea ce i-a modelat în mod decisiv natura etică și spirituală a fost Socrate, prin viața, filosofia și moartea sa. Marele filozof a fost cauza pentru care tânărul Platon s-a îndreptat spre filozofie, iar conceptul socratic a constituit o bază pentru crearea ulterioarei teorii platonice despre Idei.

Platon l-a interpretat profund pe Socrate ca om și învățător și i-a redat personalitatea în multe dintre lucrările sale. A călătorit în Egipt, Cirena și Magna Grecia, unde a încercat, fără succes, să aplice principiile sale politice în organizarea orașelor grecești din Sicilia.

În 387 î.Hr. a înființat la Atena Academia, un celebru centru al filozofiei și Muzelor, care a dăinuit aproape zece secole, până în vremurile lui Iustinian. Platon s-a dedicat până la moartea sa (348 î.Hr.) predicii și scrierii. Lucrările sale, care s-au păstrat toate, au fost clasificate de Thrasylus în nouă tetralogii. Aproape toate aparțin genului dialogului, cu care Platon s-a evidențiat, pe lângă faptul că a fost un filosof de vârf, drept un adevărat poet.

Învățătura sa izvorăște din dogmele gândirii grecești, din Orfism, filosofia pitagoreică și cea ionică și, desigur, din raționamentul socratic, și se conturează în final, ca o creație personală a lui Platon, într-un sistem filozofic colosal. Filosofia sa - etică, ontologică, politică - este temelia idealismului mondial și a influențat poate mai mult decât oricine altcineva gândirea tuturor timpurilor.