O lucrare teoretică și critică asupra artei (și mai ales a literaturii), dintre cele care au exercitat cea mai mare influență asupra gândirii umane și dintre cele mai discutate din toate timpurile. Cele referitoare la poezie și faimosul său definiție a tragediei.

Aristotel, fiul medicului Nicomah, s-a născut în Stagira în 384 î.Hr. Informațiile referitoare la primii săi ani de viață sunt foarte puține. La vârsta de șaptesprezece ani, s-a dus la Atena pentru a studia la Academia lui Platon. Acolo a rămas douăzeci de ani, din 367 până în 348 î.Hr., când a murit Platon. Atunci Aristotel a plecat la Assos în Troada și, după o ședere de trei ani acolo, s-a dus în Lesbos și apoi în Macedonia, unde a preluat educația moștenitorului regal Alexandru.

Când elevul său a ajuns pe tron, Aristotel s-a stabilit în Atena și a înființat școala sa, Lyceum. După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), șederea filozofului în Atena a devenit dificilă. A fost nevoit să se refugieze în Euboea, patria mamei sale, unde a murit în 322.

Spirit universal, Aristotel a creat o opera filosofică și științifică mare ca întindere și valoare. Teoria cunoașterii, logica, teologia, fizica, biologia, psihologia, etica, filosofia politică, estetică sunt principalele domenii de cunoaștere pe care le-a cercetat și studiat.

Ermippos din Alexandria calcula lucrările lui Aristotel la 400. Până la noi au rămas liste care includ 143 de titluri ale operelor sale. Diogene Laertios estima numărul versurilor lucrărilor aristotelice la 44 de mii. Influența operei sale asupra formării gândirii mondiale a fost, timp de secole, și rămâne, puternică.

[Fragment din textul prezentării editorului sau ediției]