Cu Mihalis Kakogiannis, cinematografia grecească trece de la perioada amatorismului și a banalității, a iconografiei de majoritate a pieselor de teatru, la primitivismul 'fustanalei', la maturizarea sa. Drumul cinematografiei autohtone spre maturitate a fost un drum persistent și dificil.

Cinematografia era exilată din comunitatea culturii neoelene și era privită ca o artă de nimic, fără ambiții, o rudă săracă a miturilor care dominau teatrul grec. Cinematografia grecească a fost integrată în cultura neoelenă de Kakogiannis și Koundouros, doi cineaști care au lucrat din două căi aparent opuse. Pe de o parte, există cinematografia politică, radicală și poetică a lui Koundouros, iar pe de altă parte, etnografia modernă, urbană a lui Kakogiannis.

În primele sale filme, Kakogiannis, cu stabilitatea unei educații cu rădăcini în teatrul englez și neorealismul cinematografic italian, creează lucrări de o rară echilibru între melodramă și tragedia populară, cum ar fi 'Trezirea de Duminică' și 'Fata cu negru'. Și se bazează pe delicatețea și competența marii Elli Lampeți.

'Stella' este unul dintre cele mai mitice filme ale cinematografiei grecești, unde se descoperă și se evidențiază etosul primordial al culturii populare neoelene, în lumea, până atunci, ignorată și defăimată a umilei vecinătăți. Cu materiale inegalabile precum muzica lui Manos Hadjidakis și Melina Mercouri, care este iubitoare, blasfemică și infinit de delicată, Kakogiannis creează portretul unei femei, care în esența sa este fața mândră, neastâmpărată și emancipată a Greciei.

Această față, care renunță la mizerie și la înfrângere, este ceea ce caută cineastul Mihalis Kakogiannis și în 'Alexis Zorba'. Aici îl ajută muzica sa explozivă a lui Mikis Theodorakis. Kakogiannis, de la drumurile dramei populare, va întâlni forța arhetipal umană și dramatic contemporană a tragediei grecești antice.

Propunerile sale în adaptarea dramei antice pentru cinema, de la 'Electra' la 'Ifigenia', au o coerență și eficiență. Coerență pentru identitatea modestă și reînnoitoare a unui gen care se dovedește a fi durabil în fața timpului; și eficiență pentru că a îndrăznit să elibereze acest gen de lectura sa muzeală, conservatoare, și să-l integreze în cea mai de masă artă a epocii, cinematografia.

Kakogiannis a avut și privilegiul de a îndruma câțiva dintre cei mai mari actori: Lampeți, Mercouri, Hemborn și Papa, Horn, Kazakos, Bates și Queen. Cunoscut ca un regizor de actori, creator de frunte pentru cinematografia grecească, este onorat de Festivalul de Film de la Salonic cu o mențiune a întregii sale opere.

Este un prilej să reflectăm din nou asupra parcursului celor care, în vremuri în care nimic nu era de la sine înțeles, evident și ușor, au muncit cu imaginație, virtute și curaj.