Este greu pentru Zygmunt Bauman să accepte punctul de vedere conform căruia cultura este un simplu epifenomen, „ceva de genul cireșei de pe tort”, care atacă „nucleul real” al vieții sociale, „structura”. Din contră, el percepe structura ca un sediment al culturii, ca o cristalizare a produselor activității culturale.

Desigur, această activitate, acțiunea culturală, nu începe niciodată de la zero și nu este niciodată complet liberă, întrucât depinde de un factor dat, adică de indivizii cu trăsăturile lor fizice. Astfel, cultura este întotdeauna gestionarea a ceea ce există.

Și totuși, punctul de vedere pe care îl adoptă Zygmunt Bauman consideră realitatea ca fiind un complet și un produs al acțiunii umane. De aceea, întrebarea referitoare la autonomia presupusei (supra)structuri „culturale” este nepotrivită. Totuși, autorul afirmă altundeva: „Autonom de ce? Cultura este o formă de activitate, un mod de acțiune...” [Fragment din textul de pe coperta posterioară a ediției]