Rezumat În această ediție este prezentată complet comentată filosofia timpurie a lui Friedrich Nietzsche, prin eseuri și notițe neverificate, în care examinează, din multiple perspective, fenomenul tragediei grecești antice. Tema centrală: omul în fața misterului existenței - sau a capriciului zeilor!
Urmărim nașterea primelor scântei ale gândirii sale, din anii săi de școală și dezvoltarea lor până la sfârșitul vieții sale. Fascinația experimentării se combină cu excitații poetice (extrem de zoroastriene) și reflecții spontane, improvisate.
"Mă numesc ultimul filozof, pentru că sunt ultimul om. Nimeni altcineva nu-mi vorbește - doar eu. Și vocea mea răsună ca vocea unui muribund. tu, voce iubită, tu aduci ultimele rafale ale oricărui uman - lasă-mă, deci, încă un moment să-ți vorbesc, de parcă aș pleca de la tine departe în solitudine, mergând din nou la oameni, mergând din nou la dragoste, pentru că inima mea nu vrea să creadă că dragostea a murit; și mă obligă să vorbesc cu mine, ca și cum am fi doi."
CITIȚI UN EXTRACT
Cuprins Nota traducătorului pentru a doua ediție || Nota editorului pentru a doua ediție || Nota traducătorului pentru prima ediție || Bibliografie || Abrevieri || Primele eseuri (1870) || Notițele (1864-75) || Anexa A || Anexa B || Indici
VEDEȚI CUPRINSUL
