În același mod în care textele Melpomei Axioti se comunică între ele, așa vreau să cred că se dialoghează și propriile mele contribuții critice care se adună în acest volum.
Așadar, întrebări precum următoarele revin, printre altele, subteran sau evident în lecturi: Cum funcționează timpul în textele lui Axioti? Cum sunt subminate și răsturnate convențiile realiste clasice și, prin urmare, cum sunt explorate experimentările moderniste în scrierea ei? Cum se manifestă nostalgia? Și, de asemenea, cum este evidențiată dialogicitatea ca principiu călăuzitor în locul monolitismului și didacticismului?
Aceste întrebări și multe altele încearcă să răspundă studiile din volum, oferind în același timp o imagine, cât mai completă posibil, a operei lui Axioti.
Cartea include de asemenea opiniile criticii despre opera sa din 1938 până în 1994. „Antologia critică a scrisorilor nepublicate” care urmează oferă cititorului posibilitatea de a urmări discursul călduros și prietenos al unor literari cunoscuți, cum ar fi Yiannis Ritsos, Stratis Tsirkas, Kiki Dimoula, Kozmas Politis, Takis Papatsonis etc., despre opera și contribuția lui Axioti.
[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]
