EDID este un protocol de comunicare folosit de monitoare pentru a transmite informații despre capabilitățile lor către o sursă de imagine (de exemplu, un player video), astfel încât aceasta să poată ajusta corespunzător ieșirea video. Unele playere video, dacă văd din EDID că monitorul respectiv suportă caracteristici mai avansate decât cele ale videoclipului, pur și simplu nu îl redau deloc – deși ar putea fi afișat pe ecran la o calitate mai scăzută. Aici intervine emulatorul EDID, care are capacitatea de a se conecta mai întâi la un monitor cu caracteristici avansate, de a copia EDID-ul acestuia și apoi de a se conecta între playerul video și un monitor mai vechi, „păcălind” astfel playerul prin transmiterea EDID-ului monitorului avansat, astfel încât să fie redat videoclipul.
Acest emulator a făcut treaba, dar a avut marele dezavantaj că „uita” după un timp EDID-ul pe care îl copiase. Astfel, trimitea setările implicite către player și videoclipul nu era redat. Trebuia deci de fiecare dată să refac procesul de copiere de la început, lucru care îl făcea inutilizabil. Nu am reușit să identific în ce condiții pierdea EDID-ul copiat, dar nu se datora faptului că era fără curent dacă televizorul era scos din priză sau era în modul standby. Am contactat magazinul de unde l-am cumpărat și tehnicianul cu care am vorbit nu știa nici măcar ce face acest dispozitiv și îl numea „convertor” – și insista pe asta. Poate că emulatoare mai scumpe se comportă mai bine, dar pentru mine nu merită efortul.