Analfabetismul reprezintă o problemă care, la începutul anului 2000, marchează un număr semnificativ de persoane nu doar în Grecia, ci în întreaga lume. Astfel, natura multidimensională a problemei, rezistența sa în timp și neexplorarea spațiului au evidențiat necesitatea unei abordări sistematice și cuprinzătoare a acestui subiect, având ca scop acoperirea unei lacune semnificative în educația neoelenă.

Perspectivele acestui studiu sunt, în esență, istorice, deoarece urmărește, înregistrează și interpretează de-a lungul timpului problema în Grecia, în timp ce include și o dimensiune comparativă. Monografia își are baza într-o reflecție asupra politicii educaționale, dar se încadrează, de asemenea, în domeniul formării continue, având în vedere că analfabetismul reprezintă un concept extins care implică atât pedagogia școlară, cât și educația adulților.

[Extrase din textul de pe coperta din spate a publicației]