Traducerea Iliadei de către G. Psyhountakis finalizează, după traducerea Odiseei publicată în 1979, redarea epopeii grecești care constituie capodopera poeziei mondiale din toate timpurile.
Această traducere este singura care păstrează confortul și magia cuvântului homeric; aici nu vorbește un traducător erudit, ci omul simplu care își păstrează intact instinctul lingvistic și recreează epopeea homerică așa cum a simțit-o și a asimilat-o.
O traducere cu precizie și delicatețe, unde cuvântul cretan al lui Cornaro, manta și rizițicul se îmbină cu cuvântul homeric, iar rimă nu doar că nu pervertește textul, ci îl îmbogățește, păstrând elementul poetic, sufletul originalului homeric.
[Fragment din textul de prezentare al editurii sau al ediției]
