Intersecție între Est și Vest, adică între două curente culturale atât de diferite, Grecia a primit și a absorbit creativ diverse influențe.

Odată cu căderea Constantinopolului, în 1453, se completează prăbușirea Imperiului Bizantin. Cele patru sute de ani de sclavie care au urmat până la Revoluția din `21 și crearea statului grec au împiedicat dezvoltarea normală a noului Hellenism și au restricționat, după cum era firesc, ascensiunea spirituală. În muzică, acești ani au avut un impact deosebit de negativ.

Între secolele 12 și 13, în timp ce Vestul se află într-o ascensiune socială și spirituală, Bizanțul, obosit de lupte îndelungate - mișcări revoluționare, certuri religioase, cruciade, incursiuni externe - și epuizat economic, se îndreaptă către sfârșitul fatal.

În epoca în care în Vest începe să se dezvolte noua tehnică a polifoniei, în Bizanț Biserica Ortodoxă de Est, inițial din motive doctrinare și mai târziu din opoziție față de Biserica Romei, respinge cu fanaticism orice noutate.