Correspondența acestei colecții, scrisă aproape exclusiv în limba engleză, acoperă o perioadă de douăzeci de ani: începe cu un an înainte de întâlnirea personală cu Georgios Seferis și se încheie cu puțin înainte de boala fatală a poetului din vara anului 1971.

În timpul anilor '50, corespondența este destul de rară și se concentrează în principal pe două teme: pe încercarea de a învăța de la poet tot ceea ce puteam despre opera sa în timp ce îmi finalizam teza de doctorat la Oxford și, mai târziu, în aceeași decadă, pe colaborarea cu Philip Sherrard în traducerea și prezentarea unei selecții de poezii ale lui Seferis pentru antologia noastră "Six Poets of Modern Greece".

În anii '60, corespondența devine mai frecventă și este modelată de o serie de evenimente care au impus o comunicare mai frecventă. Printre acestea se numără acordarea Premiului Nobel lui Seferis în 1963, volumul colectiv de poezii în traducere engleză pe care Sherrard și cu mine l-am început în 1964, călătoria lui Seferis în Statele Unite pentru a-i fi acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Princeton în 1965, situația politică din Grecia și impunerea cenzurii de către dictatura ofițerilor care a urmat loviturii de stat din aprilie 1967, șederea lui Seferis la Institutul de Studii Avansate din Princeton în 1968 și conflictul său interior pentru a deveni conștiința țării sale, precum și pregătirea, în perioada 1969, a unui interviu extins pentru seria Pariw Review.

Corespondența de la începutul anilor '70 este poate cea mai ocazională și, într-un fel, cea mai personală.

Publicația include o introducere extinsă de Edmund Keeley, un număr mare de fotografii ale lui G. Seferis, precum și manuscrisul "Declarației '68" și un epilog cu scrisori de la Eugene McCarthy, T.S. Eliot, Henry Miller, Philip Sherrard, Robert Keeley, Maro Seferis ș.a., care sunt legate de subiect.