Evenimentele ultimei treizeci de ani (1953-1983) nu au trecut, desigur, prin filtrele istoriei. Prin urmare, fiecare retrospectivă asupra acesteia astăzi are, așa cum am subliniat și altădată, caracterul unei cronologii și nu al unei scrieri istorice.

Dacă decid să le înregistrez, o fac pentru că am fost, pe de o parte, martor ocular al celor întâmplate pe scena politică, din perspectiva mea profesională de jurnalist (dar și prin participarea mea la activitatea Stângii în toți acești ani), și, pe de altă parte, din conștiința datoriilor unui intelectual politizat timp de o jumătate de secol de a-și exprima opinia cu privire la cele întâmplate, și de a-și expune deschis și fără ezitare judecata personală asupra situațiilor, evenimentelor și persoanelor care au definit viitorul social și politic al patriei noastre.

(. . .) [Fragment din textul prefetei]