Descartes a trăit literal în marginea a două epoci, în Europa de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Apariția sa marchează un moment de cotitură în istoria gândirii filosofice: trecerea de la gândirea medievală și renascentistă la cea modernă.

Într-o epocă în care totul este dominat de Biserică, care definește cursul și limitele gândirii umane, filosoful apare pentru a zgudui din temelii filosofia scolastică și a susține gândirea filosofică pe un nou și stabil teren, eliberând-o de despotismul Bisericii și izbăvind-o de prejudecățile medievale.

Omul va găsi mijlocul de a cuceri Adevărul în interiorul Naturii, nu în Religie, ci exclusiv prin rațiunea sa. Aceasta este inovația fundamentală a gândirii cartesiene care, în felul său, a pregătit calea pentru epoca Luminilor.

„Discuția despre Metodă” este prima lucrare publicată de Descartes în 1637. Prezintă un interes excepțional pentru oricine dorește să se inițieze în logica cartesiano, fiind o expunere scurtă și concisă a filozofiei sale.