De îndată ce a sosit, am luat trusa mea de scule care cântărește nici mai mult, nici mai puțin de 20 de kilograme și, cu o atitudine de meșter, m-am îndreptat spre ușa de la intrare.
Vechea yală, care trebuie să aibă peste 55 de ani, mă privea indiferent, deoarece de vreo două săptămâni nu mai încuiă și nu mai asigură nimic. Mi-am întins sculele mai mult ca să arăt poziția de forță, pentru că mereu o șurubelniță îmi face viața din dificilă în și mai dificilă.
Desigur, nici azi nu putea fi excepție de la regulă, nu-i așa, Murphy?
Patru șuruburi, toate și toate, țineau vechea yală la locul ei. Două au ieșit imediat, după ce a trebuit să curăț cele 17 straturi de vopsea de deasupra, și iată că al treilea șurub era cel revoltat, cel care avea să-mi testeze răbdarea, cel care avea să mă facă să strig în favoarea prostituatelor, dar de data asta arsenalul meu era pregătit și cele 20 de kilograme de scule pe care le-am cărat ca un măgar îmi dădeau siguranța superiorității.
Șurubelniță în cruce – nimic, dreaptă – nimic, combinație cu ciocanul de 1,2 kg – tot nimic, hmmm, trebuie să recurg acum la folosirea tehnologiei avansate și să folosesc armamentul greu.
Desurubător cu spirală de cobalt, prezintă-te!!!
În 5 secunde bătălia a fost câștigată și, ca un învingător, sentimentul era de vârf, dar mai era și al patrulea șurub – oare acesta să fie, în final, șurubul cel greu? Nedumerirea mi-a dispărut în 3 secunde, pentru că nu am riscat și am folosit direct desurubătorul. Vechea yală nu a rezistat, s-a aplecat și s-a prăbușit la pământ, victoria mea a fost clară.
Cea nouă a intrat rapid, încuiă, asigură și merită