Gestionarea pandemiei Covid-19 a adus în prim-plan și o adevărată „pandemie a interpretărilor” cu privire la Constituție, instituții, drepturi, democrație, precum și relația statului cu globalizarea și Uniunea Europeană.

Întrebările care au fost ridicate în discuția publică au fost variate și provocatoare. A fost afectată Constituția de restricțiile impuse drepturilor și funcționării democrației? A fost influențată autonomia politică de dominația „specialiștilor”? Cum se abordează extinderea inegalităților și cum se formulază dilemele politice în vremuri de pandemie?

Își pierde cu adevărat puterea globalizarea și se întorc dinamic statele naționale suverane? Revine în prim-plan tradiționalismul keynesian sau poate apărea un intervenționism „de nou tip”? Cum este evaluată acțiunea intervenționistă a UE și în ce mod soluționarea crizei trece prin unificarea economică și politică a Europei?

Dezintegrarea miturilor „pandemiei interpretative” devine ocazia de a reflecta asupra viitorului constituționalismului pe două niveluri: În primul rând, reintegrând conceptul de Constituție ca tehnică a contrabalanțelor care permit autodeterminarea democratică împotriva oricărei forme de tiranie. În al doilea rând, descoperind virtuțile societății solidare a împărțirii și participării egale, unde „democrația socială” se întâlnește cu îndatoririle morale reciproce ale cetățenilor.