Prin prima dintre cele două cuvinte care compun titlul simplu, Osiotitate, se desemnează acea variantă a sfințeniei care este subiectul prezentului volum, în timp ce cel de-al doilea cuvânt din titlu, Istoruită, reprezintă un participiu pasiv al verbului a istorisi, care are o dublă semnificație: a povesti, a relata, dar și a picta, teme din viața și tradiția Bisericii.

Așadar, dacă cineva reflectează asupra faptului că iconografia bisericească este permanent caracterizată de o – uneori mai sărăcăcioasă și alteori mai bogată – narativitate, atunci nu este greu de înțeles că obiectul acestei studii nu este altceva decât modul în care sfințenia osiană este relatată, prin arta iconografiei.

Subtitlul cărții, de la sinaxare la imagini, preconizează metodologia cu care este dezvoltată studiul. În special, sunt examinate douăsprezece cazuri diferite de sfinți. Pentru fiecare sfânt, inițial se încearcă o povestire verbală a vieții sale, fundamentată pe diferitele sinaxare, iar apoi se realizează o povestire vizuală a vieții sale, prin imagini specifice.

Comentariul care urmează și concluziile corespunzătoare fac palpabil pentru cititor și spectator – al textelor și imaginilor, respectiv – ceea ce urmărește studiul: modul în care sfințenia este relatată.