Într-o epocă în care istoria orală a căpătat o importanță deosebită în istoriografia românească, această carte aduce ceva diferit în nevoia de a înțelege foametea din perioada ocupației, dar și modul în care memoria evenimentelor istorice se schimbă.
Cartea oferă poate ultimele povești orale ale oamenilor care au trăit foametea ca adulți. Aceste interviuri, realizate de autoare acum douăzeci de ani în Mykonos, Syros și Chios, ne ajută să înțelegem perioada foametei, viața de zi cu zi a oamenilor și modurile în care au răspuns la condițiile cu care s-au confruntat.
Experiențele foametei din cele trei insule au fost foarte diferite între ele – și toate diferite de cea din Atena. Interviurile ne amintesc că memoria oficială a foametei este cea a Atenei, o memorie care ignoră experiențele radical diferite ale provinciilor.
După douăzeci de ani de la desfășurarea interviurilor și după criza economică care a îndreptat atenția istoriografiei către ocupație, aceste interviuri capătă o utilitate suplimentară – ne oferă opiniile martorilor oculari ai ocupației și foametei, înainte ca aceștia să experimenteze criza ultimului deceniu, oferindu-ne mărturii neafectate de criza economică și de „utilizarea” politică a ocupației.
