Sumar

În ce context istoric, în ce condiții, cu ce agenți sociali și receptori de suport se creează și se răspândesc stilurile artistice clasicism, rococo, neoclasicism care caracterizează producția de opere de artă în Franța în secolele XVII și XVIII?

În această carte se analizează rolul pozițiilor în formarea condițiilor de producție și recepție a picturii, în special în structura educației artistice și a identității sociale a pictorilor, în funcționarea artei în cadrul statului absolutist, în relațiile operei artistice cu destinatarii/spectatorii săi, în formarea spațiului public al picturii și în rolul atât al discursului instituționalizat despre artă, cât și al criticii de artă, care apare ca un gen literar independent în acele vremuri.

Deplasările în teoriile și percepțiile despre subiectul și obiectul producției artistice, precum și diferențierile în relațiile publicului cu opera de artă în perioada istorică examinată aici, deschid direcții care vor conduce la viziunile moderne despre artă și artist în secolul al XIX-lea.

CITIȚI UN EXTRACT

Cuprins

Prolegomene || Introducere || Academia regală de pictură și sculptură || Teoria artei || Publicul picturii || Critica de artă || Epilog ||

ANEXA I. Tabele de publicații despre pictură în Franța în secolul XVII ||

ANEXA II. Scrisoarea lui Nicolas Poussin către Fréart de Chambray (1665) ||

ANEXA III. Philippe de Champaigne, Lecție la Academie despre tabloul „Eliezer și Rebeca” de Nicolas Poussin (7 ianuarie 1668) ||

ANEXA IV. Denis Diderot, Introducere la Salonul din 1765 ||

Catalog și origine imagini || Indice al numelui principal

VEZI CUPRINSUL