Pathfinder este o franciză de RPG-uri de masă similară cu Dungeons & Dragons.
Acest joc se joacă ca și campania cu același nume din seria de jocuri, unde în prima jumătate joci ca într-un RPG clasic precum Baldur's Gate, iar de la mijloc încolo devii un rege și trebuie să-ți administrezi regatul și armata.
Din punct de vedere al poveștii, ești un personaj dintr-un grup de aventurieri care au fost chemați de un Aldori Swordlord (războinici cu puteri mari) să cucerească regiunea disputată a Stolen Lands, care este terorizată de un grup de bandiți. Ca recompensă, ei te vor ajuta financiar să-ți stabilești un regat, pe care țările vecine îl vor recunoaște.
Jocul uită că este un joc video și operează cu regulile jocului de masă. Acest lucru înseamnă că totul este măsurat cu ajutorul zarurilor și trebuie să faci calcule în minte pentru statisticile tale. De exemplu, un atac simplu cu o armă simplă poate include un zar de 1d8 + 3 din statisticile tale + 4 dintr-un alt bonus care depășește AC-ul (Armor Class) adversarului, care poate fi +2 din Dexterity +7 din armură, totul doar pentru a lovi, cu daune calculate cu ajutorul altor zaruri și statistici, fără a intra în subcategorii precum Saving Throws și Damage reductions.
Este la fel de complicat pe cât sună, și dacă nu cunoști deja regulile din experiența cu jocul de masă, vei găsi foarte dificil. Este ca și cum jocul ar arunca zaruri pentru un salt înalt, pentru șansele de succes sau eșec în tot ceea ce faci, făcându-l dificil de înțeles dacă faci ceva greșit, în special la început, unde 70-80% din atacurile tale vor rata sau vor face doar 2 daune amuzante. Tutorialele oferite nu sunt suficiente dat fiind volumul de reguli și terminologie pe care trebuie să le înveți, pe care jocul le descrie constant doar cu inițiale, astfel încât să nu poți înțelege imediat despre ce este vorba.
Dacă asta nu ar fi fost suficient, cu toată această noroc, jocul este nemilos de dificil, în special cu toate aceste zaruri care pot da greș, chiar și pe dificultatea Normal, și adesea aruncă inamici care sunt mult mai nivel înalt decât tine sau necesită pregătiri pe care, dacă nu le-ai făcut, ești condamnat de la început. Este de așteptat să salvezi și să încarci rapid în mod frecvent.
De asemenea, jocul are un limitator de timp care rulează atunci când călătorești sau te odihnești, lucru pe care îl vei face adesea deoarece ai nevoie să te reînnoiești pentru călătorie și să te odihnești în mod normal pentru a-ți reutiliza vrăjile.
În cele din urmă, jocul oferă 16 clase cu 4 subclase pentru fiecare, și 7 Prestige Classes pentru cei care îndeplinesc cerințele, cu posibilitatea de a avea mai multe clase, și crede sau nu, trecutul tău, originea ta, profesia ta, zeul pe care îl slujești, rasa ta, condițiile nașterii tale și dacă stoarci tubul de pastă de dinți de sus în jos sau de jos în sus, toate joacă un rol.
În mod fericit, au adăugat un mod de joc pe ture care este recomandat pentru luptele mai dificile.
Grafica este satisfăcătoare. În versiunea de PS4, este mult mai dificil să adaugi un portret personalizat personajului tău, care este foarte dificil de făcut să semene cu fotografia ta, dar nu contează, deoarece în 99% din timp îi vei vedea dintr-o perspectivă de sus în jos de la distanță.
Există doar dublaj în dialogurile importante și este satisfăcător, dar acolo unde jocul se evidențiază este în coloana sonoră fantastică.
Jocul este uriaș, cu 100 de ore de joc și o rejucabilitate nesfârșită. DLC-urile sunt incluse pe disc și integrate perfect în joc, ca și cum ar fi fost parte din joc de la început.
Recomand jocul DOAR celor care au experiență cu RPG-urile de masă, preferabil cu Pathfinder. Alții vor trebui să studieze ore nesfârșite de ghiduri online, iar pentru asta, sugerez continuarea "Wrath of the Righteous", care, deși la fel de complexă, este puțin mai accesibilă în ceea ce privește tutorialele și introducerea graduală a mecanicilor sale.
Το Pathfinder είναι ένα franchise από Tabletop RPG παρόμοιο με το Dungeons & Dragons.
Το παρόν παιχνίδι παίζει σαν το επώνυμο campaign της σειράς, όπου στο πρώτο μισό παίζεις σαν τυπικό RPG όπως το Baldur’s Gate, και από την μέση και μετά γίνεσαι βασιλιάς και πρέπει να κάνεις manage το βασίλειο και τον στρατό σου.
Σεναριακά είσαι ένας χαρακτήρας από μια χούφτα τυχοδιώχτες που σας κάλεσε μια Aldori Swordlord (ξιφομάχοι με μεγάλη εξουσία) για να σας αναθέσει να κατακτήσετε την αμφισβητούμενη περιοχή των Stolen Lands που την καταπατεί μια ομάδα λιστών. Σαν αμοιβή θα σας βοηθήσει οικονομικά να στήσετε ένα βασίλειο, το οποίο οι γειτονικές χώρες θα αναγνωρίσουν.
Το παιχνίδι ξεχνάει ότι είναι βιντεοπαιχνίδι, και λειτουργεί με τους κανόνες του Tabletop. Αυτό σημάνει ότι τα πάντα μετριούνται σε ζάρια, και τα μαθηματικά για τα στατιστικά σου πρέπει να τα κάνεις κύριος στο κεφάλι σου. Για παράδειγμα μια απλή επίθεση με ένα απλό όπλο μπορεί να περιλαμβάνει 1d8 ζαριά + 3 από τα στατιστικά σου + 4 από κάποιο άλλο bonus που να ξεπερνά το AC (Armor Class) του αντιπάλου που μπορεί να είναι + 2 από το Dexterity +7 από την πανοπλία, όλα αυτά μόνο για να τον πετύχεις, με την ζημιά να υπολογίζεται από άλλα αθροίσματα ζαριών και στατιστικών, χωρίς να μπαίνουμε σε υποκατηγορίες όπως Saving Throws και Damage reductions.
Είναι τόσο δύσχρηστο όσο ακούγεται, και αν δεν ξες ήδη τους κανόνες από εμπειρία με το Tabletop, θα τα βρείς πολύ μπαστούνια. Σαν να μην έφτανε αυτό το παιχνίδι θα Rollαρει για ψήλου πήδημα, για πιθανότητες επιτυχίας ή αποτυχίας σε κάθε τι που κάνεις, κάνοντας το δύσκολο να καταλάβεις αν κάνεις κάτι λάθος, ιδικά στην αρχή που το 70 με 80% των χτυπημάτων σου θα κάνουν miss ή κάποιο αστείο 2 damage. Τα tutorials που σου δίνει δεν είναι αρκετά δεδομένο τον όγκο των κανόνων και ορολογιών που πρέπει να μάθεις, τις οποίες το παιχνίδι συνέχεια περιγράφει μόνο με τα αρχικά για να μην μπορείς να καταλάβεις άμεσα περί τίνος πρόκειται.
Σαν να μην έφτανε αυτό, με όλη αυτή την τύχη, το παιχνίδι είναι αδυσώπητα δύσκολο, ιδικά με όλες αυτές τις ζαριές που μπορούν να παν στραβά, ακόμα και στο Normal, και πετά συχνά εχθρούς που είναι πολύ πάνω από το επίπεδο σας, ή θέλουν προετοιμασία που αν δεν την έχεις κάνει είσαι χαμένος από χέρι. Είναι δεδομένο ότι θα κάνεις συχνά save και quick save.
Επίσης, το παιχνίδι παίζει με χρονικό όριο που κυλάει όταν ταξιδεύεις ή ξεκουράζεσαι, κάτι το οποίο θα το κάνεις συχνά καθώς πρέπει να ανεφοδιάζεσαι για το ταξίδι και τυπικά για τα tabletop, πρέπει να ξεκουράζεσαι για να ξαναχρησιμοποιήσεις τα spell σου.
Τέλος το παιχνίδι προσφέρει 16 classes με 4 subclasses για το καθένα, και 7 Prestige Classes για αυτούς που κάνουν τα προαπαιτούμενα, με την δυνατότητα να κάνεις multiclassing, και θαρρείς και δεν ήταν αρκετά, να παίζουν ρόλο το παρελθών σου, η καταγωγή σου, το επάγγελμα σου, ο θεός που υπηρετείς, το Race σου, η συνθήκες της γέννησης σου, και αν πατάς το σωληνάριο της οδοντόκρεμας από την κορυφή ή τον πάτο.
Ευτυχώς έβαλαν turn based mode που συνιστάται για τις πιο δύσκολες μάχες.
Τα γραφικά είναι ικανοποιητικά. Στην έκδοση του PS4 είναι πολύ ποιο δύσκολο να βάλεις custom πορτρέτο στο χαρακτήρα σου, ο οποίος είναι πολύ δύσκολο να τον κάνεις να μοιάζει με την φωτογραφία σου, κάτι που δεν παίζει ρόλο καθώς 99% της ώρας θα τον βλέπει top down από μακριά.
Voice acting υπάρχει μόνο στους σημαντικούς διαλόγους και είναι ικανοποιητικό, μα εκεί που ξεχωρίζει το παιχνίδι είναι στο φανταστικό Soundtrack.
Το παιχνίδι είναι τεράστιο, με 100 ώρες διάρκεια και ατελείωτο replayability. Τα DLC είναι μέσα στο δίσκο, και προσαρμόζονται όλα στο playthrough σαν να ήταν από την αρχή μέρος του παιχνιδιού.
Συνιστώ το παιχνίδι ΜΟΝΟ σε όσους έχουν εμπειρία με Tabletop RPGs, και κατά προτίμηση με τα pathfinder. Οι υπόλοιποι θα πρέπει να μελετήσουν ατελείωτες ώρες από online οδηγούς, και εκεί προτείνω το Sequel “Wrath of the Righteous”, που αν και εξίσου περίπλοκο, είναι ελαφρώς πιο βατό στα tutorials, και δείχνει τους μηχανισμούς του σταδιακά.