AUTORUL: Jean Anouilh s-a născut în 1910 la Bordeaux, Franța, și a murit în 1987. A studiat dreptul și, pentru o perioadă scurtă, a lucrat într-o agenție publicitară, precum și ca secretar al lui Louis Jouvet. Potrivit spunerilor sale, cel care a jucat un rol decisiv în viața sa ca scriitor a fost Jean Giraudoux, cu opera sa 'Ziegfried' (1928).

Lucrările sale le-a împărțit el însuși în: 1: (Piese roz) 'Roz': Dansul hoților (1932), comedie - balet, plină de inteligență, Leocadia (1934) și Întâlnirea la Senlis (1937). În aceste două lucrări își face apariția tehnica 'teatrului în teatrul'. 2: (Piese negre) 'Negre' (pe care le-a scris în aceeași perioadă cu cele roz): Călător fără bagaje (1937), Fiarele (1934), unde preia ceva de la Pirandello în ceea ce privește confuziile personalității umane.

În anii războiului, Anouilh începe o nouă perioadă 'neagră' în lucrările sale cu teme inspirate din clasică, dar privite dintr-o nouă perspectivă: Euridice (1942), Antigona (1942), Romeo și Jeanette (1946), Medea (1946). Valoarea acestor lucrări se bazează pe o combinație ciudată de sarcasm ironic și o căutare a adevărului cu mai multă pasiune decât mulți dintre contemporanii săi.

În ciuda micilor sale slăbiciuni, Anouilh a simțit adevăratul sens al tragediei. Să ne amintim succesul pe care l-a avut la Paris Antigona. În anii teatrului absurd, Anouilh a pierdut o parte din faimă, deși ultimele sale lucrări au fost la fel de importante ca cele anterioare pe care le-a scris. Toate piesele sale de teatru exprimă nostalgia pentru inocența copilăriei și revolta unor personaje incomparabile într-o societate compusă în principal din indivizi triviali.