Minoritatea greacă din Albania este mai bine cunoscută prin disputele greco-albaneze, cum apar în media de fiecare dată. În esență, însă, este o comunitate necunoscută, istoric înconjurată de credințe naționaliste conflictuale și discrepanțele dintre două procese istorice diferite de formare națională: religioasă în cazul grecilor și lingvistică în cazul albanezilor. La fel de necunoscute sunt și politicile urmate de statul grec începând cu anii 1990. Volumul descrie schimbările care au avut loc în comunitate de la căderea regimului Hoxha și politicile părții grecești, care au afectat profilul micii minorități care încă trăiește în Albania.
Este examinată politica de conținut explicit sau latent de răscumpărare exercitată în prima jumătate a anilor 1990 de Grecia, precum și efortul de a include în minoritate unele comunități de albanezi ortodocși și mulți vlahi. Este explorată și semnificația și cursul partidului care era considerat a reprezenta minoritatea, precum și disputa greco-albaneză din Himara.
Acordarea permiselor de ședere speciale și în cele din urmă a cetățeniei unui număr mult mai mare decât cei care trăiesc în așezările de vorbitori de limbă greacă sau care provin de acolo a constituit un punct crucial al politicilor exercitate și a funcționat ca o profeție autoîmplinită în percepțiile grecești despre o minoritate mare de la Himara la Korçë. Au demonstrat, de asemenea, importanța apartenenței religioase ca criteriu de includere în comunitatea națională. Astăzi, marele număr de minoritari greci, așa cum este perceput de partea greacă, nu mai este în Albania, așa cum s-a urmărit, ci în Grecia.
Minoritatea care încă locuiește în Albania pare să fie în proces de emancipare de la un set de caracteristici rezervate de percepțiile grecești ale minorităților naționale.