În secolul al 18-lea, capitala Imperiului Rus era Sankt Petersburg. A avut palate grandioase și frumos ornamentate; o planificare urbană excepțională; clădiri impunătoare; biserici minunate! Dar mai exista și o altă Sankt Petersburg. Aceasta era formată din cartierele sărăcăcioase... Aici se aflau străduțele înguste, pline de murdărie și noroi; și casele sărăcăcioase (de obicei din lemn)! Și cu cât te îndepărtai mai mult de centru, cu atât toate erau: mai sărăcăcioase; mai mizerabile; mai umile; pline de privare și neajunsuri.

Așa cum se întâmplă și astăzi, la zece minute distanță de Casa Albă din Washington, există... mahalale.

Acolo, timp de 45 de ani, a trăit o 'nebună pentru Hristos'; o femeie care, după moartea soțului ei, a uitat lumea și a trăit pentru Hristos și pentru sufletul ei. Atunci, împrăștia în jurul ei bunătate; bunătatea ei; din luptele sale; și a lui Hristos; cu miracolele pe care a avut privilegiul să le facă. Și amintea unei lumi rătăcite despre credință și evlavie. Și acum, această nebună, după 200 de ani, este onorată nu doar în Rusia, ci și în întreaga lume. Numele ei a fost Xenia. Și într-adevăr a trăit în lume ca o străină.

Să urmărim viața ei, trecerea ei pe acest pământ (toți suntem pelerini în această lume); pentru a înțelege ce spunea Dumnezeu lumii de atunci; și ce ne spune acum nouă.