Înțelegerea lui Pavel nu reprezintă doar o chestiune de „raționare”. Nu este vorba să ne formăm o opinie despre Pavel sau să lăudăm lucrarea sa.

Zilele noastre ne abat de la căile corecte, iar percepțiile epocii noastre, care disprețuiesc spiritualitatea pe care o conține ucenicia în cuvintele sale pline de sens, ne îndepărtează de lucrarea sa, precum și de el insuși.

Trebuie să ieșim din cerințele epocii noastre și să-l vedem pe Pavel cu ochii unei cunoașteri care este întotdeauna prezentă, dar totuși ne scapă.

Trebuie să ascultăm ceea ce spune și se străduiește să aplice, ceea ce cheamă frații săi în Hristos să facă.

Pavel nu poate fi abordat fără o tăcere interioară din partea noastră, fără ca rațiunea să se interpuna nejustificat, astfel încât vocea sa să fie auzită mai clar.

Să tacă în noi toate acele voci care ne împing către alte direcții, în încercarea noastră de a oferi explicații sau de a clasifica spusele sale înainte de a se așeza în noi.