Gagavuzile sunt înregistrate în istorie ca un trib trac. Caracteristica lor distinctivă? Sunt creștini care vorbesc turcă. În Grecia, majoritatea lor sunt refugiați din provincia Hahfa a Adrianopolului și din diverse sate din Bulgaria.

Pentru prima dată, ei sunt identificați pe țărmurile vestice ale Mării Negre, între Varna și Dunăre, în Dobrogea. Soarta și parcursul lor în timp s-au identificat cu parcursul elenismului din Balcani. În epoca bizantină, constituiau grăniceri ai frontierelor nordice ale imperiului.

Anii invaziei otomane au fost ultimul popor care a fost subjugat în interiorul Balcanilor, între 1394-1398. În acești ani dificili, considerăm că și-au pierdut limba greacă, așa cum a făcut și majoritatea elenismului subjugat. În schimb, și-au păstrat cu fervoare religia, care constituia și legătura lor cu restul elenismului.

În războaiele ruso-turce, participă la operațiunile militare alături de ruși, și câțiva ani mai târziu, cu entuziasm, la evenimentele revoluționare din Moldova și Valahia, confruntându-se cu furia trupelor otomane. Satele lor au fost jefuite și incendiate, astfel că au fost nevoiți să emigreze.

Cei mai mulți s-au mutat spre Bessarabia (actuala Moldovă - Republica Autonomă Gagauz), unde trăiesc până în prezent. Un număr mare s-a mutat spre sud, în Tracia de Nord și Est, în provincia Hahfa. Urmând soarta restului elenismului din Est, în 1924, au luat din nou drumul refugierilor.

Stabilirea lor de data aceasta pe pământurile grecești a fost permanentă. Până astăzi există și încearcă să își păstreze cultura lor distinctă, o cultură autentică tracică. Nimeni nu le-o poate lua.