Viața fiecărei persoane, fie că este mică sau mare ca vârstă, este o serie infinită de dileme. Să fac asta sau cealaltă? Și ce se va întâmpla dacă fac aceasta și ce se va întâmpla dacă fac cealaltă?

Când suntem mari și mai ales când „calea corectă” este „evidentă”, lucrurile sunt de obicei, dar nu întotdeauna, ușoare. Cu cunoștințe și puțin curaj putem lua decizia corectă destul de repede. Cu copiii mici, însă, nu este la fel dintr-un motiv foarte simplu: ei nu au nici cunoștințele, nici experiența necesară pentru a face față problemelor care apar în fața lor. Din acest motiv, trebuie să le educăm gândirea, astfel încât să aibă cunoștințele necesare pentru a alege corect, chiar și atunci când nu suntem noi lângă ei pentru a-i ghida. În special atunci când nu suntem noi lângă ei.

În acest context se încadrează atât cartea pe care o țineți în mâini, cât și celelalte două din aceeași serie, respectiv „Povestiri Terapeutice” și „Jocuri Terapeutice”.

Fiecare poveste din această carte este disponibilă și într-o ediție ilustrată, realizată de Hristos Nicolaidis. Aceste „benzi desenate” pot fi citite direct de către copil și astfel să-l apropie de citirea cărților de psihologie și autoajutor printr-un mod plăcut și nu cu un limbaj pompos.

La sfârșitul fiecărei povești, fie că este scrisă - fie că este ilustrată, există câteva activități pe care le-ar putea face copilul. Ceream de la micii cititori sau ascultători să participe la poveste cu propriile idei, scriindu-le sau spunând ce ar face ei în locul eroului din poveste. Deoarece imaginea este un mijloc mai puternic, cerem copilului să deseneze eroii în mișcare (de exemplu: ce le place să facă), să le ofere nume sau chiar să dea un final propriu poveștii. Această participare interactivă ajută, printre altele, în două aspecte foarte importante:

A. La întărirea încrederii în sine a copilului și

B. La o mai bună memorare a esenței, a învățământului din poveste.

Dacă alegeți să povestiți istoria, citiți-o teatral, cu pasiune. La sfârșit, puneți întrebările sugerate copiilor și întrebați și altele de-ale voastre, atâta timp cât sunt de tip deschis (cum, de ce, poți descrie…) și nu de tip închis (adică în care răspunsul este DA sau NU). În final, puneți copiii să își creeze propriul comic, fie cu aceeași poveste, fie cu variația pe care o preferă și, când termină, discutați despre aceasta.

IDEAL PENTRU PĂRINȚII CARE ÎNGRIJESC DE COPIII LOR, EDUCATORI, ÎNVĂȚĂTORI, PSIHOLOGI - PSIHOLOGI PENTRU COPII.