Interesul cercetătorilor pentru Maraton rămâne întotdeauna neîncetat. Încă din secolul al XVII-lea până în prezent, un număr mare de studii distinse s-au ocupat cu problemele pe care le prezintă acest capitol important din istoria umanității și au propus soluții pentru acestea.

Cu toate acestea, aceste propuneri vin adesea în contradicție una cu cealaltă, deoarece textele antice, pe care s-au bazat, lasă un câmp larg care favorizează crearea de diverse ipoteze și teorii. Herodot, care este sursa principală și cea mai credibilă a cercetării, ne oferă o imagine de ansamblu a evenimentelor și omite câteva detalii esențiale referitoare la bătălia de la Maraton.

Pentru a acoperi golurile și lipsurile narațiunii herodoteice, cercetătorii s-au bazat pe surse secundare, care, însă, în loc să fie utilizate complementar, i-au condus pe unii la concluzii arbitrare și i-au transformat în autori de scenarii fanteziste, având în vedere că teoriile lor sunt în contradicție flagrantă cu sursa principală, dar și cu logica comună, uneori.

În Herodot, ca și în celelalte surse, există câteva cuvinte sau expresii care, dintr-o evaluare greșită, ne pot induce în eroare. Și altele care, la prima vedere, nu ne spun nimic. Dacă însă le examinăm cu atenție, putem constata că tăcerea lor este aparentă și că ascund în interiorul lor adevăruri, care ne sunt dezvăluite, de altfel, în unele cazuri, în cel mai sonor mod.

În această carte, autorul prezintă diferitele teorii care au fost formulate, studiază dificultățile cu care se confruntă subiectele și își exprimă propria opinie, având ca orientare, în ceea ce privește mărturiile scrise, în principal narațiunea lui Herodot. Sursele scrise secundare le evaluează și le utilizează, în funcție de credibilitatea lor, în măsura în care concordă cu narațiunea herodoteică și care nu o contrazic.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]