Dreptul falimentului devine din ce în ce mai important. În primul rând, pe termen scurt (și poate pe termen mediu), deoarece criza economică internațională creează condiții pentru aplicarea frecventă a acestuia. De când a apărut criza economică, au fost declarate cele mai mari falimente internaționale pe care le-a cunoscut lumea.

În al doilea rând, însă, și pe termen mai lung, deoarece dreptul falimentului nu mai este doar o modalitate alternativă de soluționare a pasivului. Este o modalitate de reorganizare a afacerii, o metodă de revizuire a forțelor economice și resurselor.

Această importanță se evidențiază prin introducerea, în Grecia, dar și în multe alte țări, a unei noi legislații privind falimentul. Noua Lege a Falimentului (N 3588/2007) constitue acum noul instrument de abordare a insolvabilității întreprinderilor.

În această carte, se face un efort de abordare interpretativă a noului drept pentru faliment, și în special a procesului de conciliere, declarația de faliment, organele, consecințele și activul falimentului, falimentul corporativ, activitățile falimentului, planul de reorganizare, lichidarea bunurilor debitorului și distribuția produsului lichidării către creditori, finalizarea falimentului și recuperarea debitorului, falimentul gospodăriilor suprasolicitate (N 3869/2010) și dreptul internațional al falimentului.