Deși crearea unei "bule" de credit a fost rezultatul vanității Băncilor Centrale, operațiunea de salvare implică riscul creării unei noi "bule", prin imprimarea a 7 trilioane $ din "aer cald".

Acestă lichiditate, "înghețată" prin re-depuneri ale Băncilor la Băncile Centrale, ar putea să se scurgă și să provoace un "domino" inflaționist imediat ce un eveniment politic provoacă panică pe piețe (de exemplu, un război împotriva Iranului).

Creșterile mari de anul acesta ale prețurilor alimentelor, metalelor și aurului dezvăluie nervozitatea investitorilor. Această perspectivă periculoasă găsește Grecia prinsă în "capcana" datoriei publice, rezultând în faptul că "prosperitatea" împrumuturilor obținute de partidele de putere după revoluția din '74 este acum succedată de nefericirea deficitului, a șomajului și a datoriilor, care depășesc în total 750 miliarde euro (public 310+privat 250+pensie 190).

Țara prezintă un deficit dublu: în buget (12% din PIB) și în (ne)saldo-ul plăților externe (7% din PIB). Ceea ce face ca servirea acestora să fie o problemă extrem de dificilă în condiții de restricționare a împrumuturilor externe.

Cu toate acestea, nu există probleme economice insolubile. Problema Greciei este una politică. Cu o conducere adecvată și măsuri serioase de restrângere a risipirii statului și de impozitare a supra-consumului, țara poate ieși din criză.