Este un tip de miere care, datorită concentrației scăzute de zaharuri, nu este foarte dulce. Mierea de pin este considerată o miere de înaltă valoare nutritivă, ceea ce se reflectă în procentul ridicat de cenușă pe care îl conține. Acest lucru se datorează în principal numărului mare de substanțe diferite prezente în compoziția sa.

Dintre aceste substanțe, predomină mineralele și oligoelementele (calciu, magneziu, zinc, fier, cupru etc.), care se găsesc în concentrații mari în acest tip de miere.

Miere cu un parfum distinct. Unii îl compară cu mirosul de iod. Culoarea mierii de pin este caracteristică și mai închisă decât cea de cimbru. Cea produsă primăvara este chiar mai deschisă la culoare și mai limpede decât cea produsă toamna.

Cristalizarea mierii de pin are loc într-un ritm destul de lent, deoarece conținutul său natural de glucoză este scăzut. Mai precis, mierea de pin pură rămâne fluidă, adică fără a cristaliza, mai mult de un an și jumătate.