Am cel mai ieftin grătar Bormann cu două arzătoare (BBQ2200, nu mai este disponibil din câte pot vedea) și după mai multe sesiuni de gătit pe o placă, am cumpărat una nouă. O îmbunătățire uriașă, nu există comparație cu grătarele pe care le avea grătarul. Definiția raportului calitate-preț.
Plăcile se potrivesc perfect pe acest grătar, dar din ce am citit, există unele variații la alte modele. Până acum, am folosit doar partea plată, dar acum că am una nouă, voi alterna între ele.
Am atașat o fotografie pentru comparație între cele vechi și cele noi - marcările de pe cea veche nu provoacă probleme în utilizare. Odată ce se încălzește, marca din mijloc va dispărea cu o lingură de lemn.
În ceea ce privește problema lipiciozității: vasele de gătit din fontă necesită un tratament prealabil (condimentare) care asigură faptul că devin non-lipicioase și previne ruginirea. Dacă placa este condimentată corespunzător, mâncarea nu se lipește, curățarea este foarte ușoară, iar stratul non-lipicios care se formează acționează ca un agent de prevenire a ruginii (deși ar trebui să evităm întotdeauna lăsarea apei pe fontă).
Pe scurt, condimentarea implică câțiva pași simpli:
1. Aplicați un strat FOARTE SUBȚIRE de ulei comestibil cu un punct de fum ridicat (unul dintre cele mai potrivite este probabil uleiul de floarea-soarelui) pe întreaga suprafață. Câteva picături și o bună întindere cu un prosop sunt suficiente.
2. Puneți-o într-un cuptor preîncălzit la cea mai înaltă temperatură timp de o oră. Ar fi bine să puneți o tavă cu folie de aluminiu dedesubt. Acest pas necesită puțină precauție, deoarece va produce mult fum, așa că ar trebui să deschidem ferestrele în bucătărie, etc.
3. Opriți cuptorul cu placa înăuntru până când se răcește.
4. Repetați (cu cât mai multe ori, cu atât mai bine).
Alternativ, condimentarea poate fi făcută pe grătar în sine, dar cu cuptorul, cu siguranță obținem un rezultat mai uniform.
Εχω την πιο φτηνη ψησταρια Bormann δυο καυστηρων (BBQ2200, δεν κυκλοφορει πια απ ο,τι ειδα) και μετα απο αρκετα ψησιματα στη μια πλακα, πηρα και δευτερη. Τεραστια αναβαθμιση, δεν υπαρχει καμια συγκριση με τα σχαρακια που ειχε η ψησταρια. Ο ορισμος του value for money.
Οι πλακες ταιριαζουν τελεια σε αυτη την ψησταρια, αλλα απ ο,τι διαβαζω σε καποια αλλα μοντελα εχουν καποια αποκλιση. Ως τωρα χρησιμοποιουσα αποκλειστικα τη φλατ πλευρα της αλλα τωρα που εχω δευτερη θα τις εχω εναλλαξ.
Εχω βαλει φωτογραφια για συγκριση παλιας με καινουργια-τα σημαδια της παλιας δεν δημιουργουν καποιο προβλημα στη χρηση. Με το που θερμανθει, με μια ξυλινη κουταλα το σημαδι στη μεση θα εξαφανιστει.
Για το θεμα της αντικολλητικοτητας: τα μαντεμενια σκευη θελουν μια προεργασια (seasoning) η οποια διασφαλιζει πως θα γινουν αντικολλητικα και θα αποφευχθει η σκουρια. Αν γινει σωστο seasoning στην πλακα δεν κολλανε τα φαγητα, το καθαρισμα ειναι πανευκολο, και το αντικολλητικο στρωμα που αναπτυσσεται δρα αποτρεπτικα στη σκουρια (αν και παντα πρεπει να αποφευγουμε να μενει νερο πανω στο μαντεμι).
Συνοπτικα, το seasoning περιλαμβανει καποια απλα βηματα:
1. Επαλλειψη ολης της επιφανειας με ενα ΠΟΛΥ ΛΕΠΤΟ στρωμα απο καποιο βρωσιμο ελαιο με υψηλη θερμοκρασια καυσης (απο τα αυτα που χρησιμοποιουνται ευρεως το πιο καταλληλο ειναι μαλλον το ηλιελαιο). Λιγες σταγονες και καλο απλωμα με ενα πετσετακι αρκουν.
2. Εισαγωγη σε προθερμανσμενο φουρνο στην υψηλοτερη θερμοκρασια για μια ωρα. Απο κατω καλο θα ειναι να μπει ενα ταψακι με αλουμινοχαρτο. Αυτο το βημα θελει λιγη προσοχη γιατι θα βγαλει πολλους καπνους, οποτε ανοιγουμε παραθυρα στην κουζινα κτλ.
3. Σβησιμο του φουρνου με την πλακα μεσα μεχρι να κρυωσει.
4. Επαναληψη (οσες περισσοτερες φορες τοσο το καλυτερο).
Εναλλακτικα το seasoning μπορει να γινει πανω στην ψησταρια, απλα με το φουρνο εχουμε σιγουρα ομοιομορφο αποτελεσμα.