Într-o scurtă perioadă de paisprezece ani, între două războaie mondiale, școala de artă și design Bauhaus din Germania a schimbat fața modernității. Cu idei utopice pentru viitor, școala a dezvoltat o fuziune avangardistă de arte vizuale, meșteșuguri și tehnologie, care a fost aplicată în pictură, sculptură, design, arhitectură, film, fotografie, textile, ceramică, teatru și instalații. Ca o comunitate puternic personală, precum și o colectivitate publică, Bauhaus a fost inițial fondată de Walter Gropius (1883–1969), iar membrii săi includeau Josef și Anni Albers, Wassily Kandinsky, Paul Klee, Oskar Schlemmer, Gunta Stölzl, Marianne Brandt și Ludwig Mies van der Rohe. Între cele trei locații succesive din Weimar, Dessau și Berlin, școala a promovat schimbul fascinant și creativ între profesori și studenți, toți variind în preferințele lor artistice stilistice, dar uniți în idealismul și interesul lor pentru un „proiect” artistic holistic în diverse practici și medii. Această carte celebrează inovația aventuroasă a mișcării Bauhaus, atât ca pionier în dezvoltarea modernismului, cât și ca model de educație artistică, unde libertatea absolută a expresiei creative și ideile avangardiste au condus la creații funcționale și frumoase.