După moartea tatălui său, Didier Eribon se întoarce în Reims, orașul său natal din nordul Franței, după 30 de ani. Această călătorie îl confruntă cu un trecut de care a rupt orice legătură, marcând pentru autor o temerară aprofundare în istoria sa familială și originile sociale.

Eribon își retrăiește în memorie lumea clasei muncitoare – lumea copilăriei sale – și își reconstituie parcursul ascensiunii sale sociale. Prin această narațiune personală, el își dezvoltă gândurile despre clasele sociale și sistemul educațional, construcția identităților și homosexualitatea, homofobia și rasismul, stânga și extrema dreaptă, alegerile și democrația.

Reintegrând parcursurile personale în mecanismele reproducerii sociale și excluziunii sociale, autorul pune, în cele din urmă, întrebări esențiale cu privire la pluralitatea formelor pe care le îmbracă dominația și, prin urmare, rezistența.

Întoarcerea în Reims este analiza autobiografică a unuia dintre cei mai importanți gânditori ai vremii noastre, dar și o lucrare deja clasică de sociologie și teorie critică. A avut un succes imens în Franța, unde a fost publicată în 2009, și a fost tradusă în multe limbi. În 2017, a fost adaptată și transformată într-o piesă de teatru de către Thomas Ostermeier.

Lectura Întoarcerii în Reims a fost, printre altele, decisivă pentru autorul Édouard Louis, care îi dedică lui Eribon prima sa carte, Să punem capăt cu Didier Éribon.