Ca cireșele, răul.
Iei una din coș, două sau trei se ridică.

Fenomenul banditismului a dominat statul modern grec aproape un secol, până la mijlocul anilor 1930. La baza sa se afla conflictul dintre tradiție și modernitate, și în special confruntarea extremă a statului centralizat cu comunitățile autonome din regiunile muntoase.

În Epir în primele decenii ale secolului 20, în apogeul acestui conflict, Giannis și Thymios Dovas caută răzbunare pentru uciderea brutală a tatălui lor și apoi urmează singura cale care le-a rămas: cea a ilegalității, violenței necompromițătoare și confruntării cu instituțiile statului. Legați de sângele zecilor lor de victime și antrenați să supraviețuiască unul lângă celălalt chiar și în cele mai aprige conflicte, ei rămân uniți nu doar în perioada lor de glorie—când, cu colaborarea deliberată a factorilor "statului urban", devin o teroare pentru întreaga regiune—ci și în declinul și sfârșitul lor inevitabil.

Povestea Banditilor este inspirată de evenimente reale din viețile fraților Retzos (Retzaioi), combinând atmosfera noir cu etnografia, acțiunea mafiotă cu versiunea greacă a culturii western, codul de onoare al bandiților cu corupția puterii, narațiunea istorică cu formele moderne de crimă organizată. Totuși, în centrul său se află doi proscriși, pe care toate straturile sociale i-au ajutat și "folosit" din frică, respect sau interes, fără a prevedea traiectoria lor nelimitată. Doi oameni cu un destin tragic, care au reușit să urce pe cel mai inaccesibil vârf al muntelui și, în loc să se bucure de priveliștea de sus, s-au prăbușit în gol, tânjind după senzația adictivă a ascensiunii.