De la anii lui Frederic cel Mare până la cei ai cancelarului Merkel, cele mai multe dintre cele mai periculoase capitole ale istoriei europene și globale sunt scrise întotdeauna la Berlin. La rădăcina lor se află încercările continue de dominare germană în Europa.

De aceea, este imposibil ca cineva să înțeleagă criza actuală dacă nu își dă întâi seama de obiectivele naționale constante ale marii Germanii, care, după reunificarea sa, depășesc cu mult orientarea europeană a țării. Obiective care datează de trei sute de ani, de la Frederic, "omul anului" în Germania în 2012, fondator al hegemoniei prusace asupra națiunii germane și a germanilor în Europă, ajungând la apogeul lor în 1871, când Bismarck a extins dominația germană în Europa, creând Reichul.

În secolul XX, au urmat două războaie mondiale în decurs de trei decenii. Dominația germană a eșuat să se impună prin arme. Totuși, moneda este o altă modalitate de impunere a hegemonismului german. Încercările germane de unificare monetară, având ca centru marca, au fost făcute atât în anii 1940, cât și în cei 1970, pentru a fi încununate de succes abia imediat după 1990: reunificarea Germaniei și crearea euro au fost două procese istorice care s-au desfășurat simultan, având un conținut comun.

Astăzi, trăim o nouă încercare de a realiza hegemonia germană în Europa, pe care Berlinul, sub cancelarul Merkel, o întreprinde prin criza datoriilor, anulând egalitatea statelor europene și funcția democrației, distrugând țări întregi, în frunte cu Grecia. Totuși, și această încercare este condamnată să eșueze...

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]