Volumul include eseuri despre ultima grijă a omului, cea mai radicală poziționare a sufletului în raport cu destinul său. Este vorba despre texte care se referă la criza spiritului, la criza timpului și la criza istoriei.

Cu speranța că eseurile sale vor ajunge la cititor la vreme potrivită, Hristos Malevițis subliniază în introducerea cărții: "Discursul eseistic nu dovedește, ci localizează. Îți arată locul tău existențial, unde poți să stai pentru o clipă și să respiri. Acea respirație a vieții înviate. Sau a vieții consolate. Sau a vieții ilumintate.

Nu este ușor să te găsești în aceste locuri. De aceea vine discursul eseistic în ajutor. Vine fără umbrele de fier ale metodologiei, fără armurile raționamentului disecant, care nu permite abaterile. Chiar și contradicția este un element al vieții și dovedește imposibilitatea generalizării adevărului parțial, care este singurul viu.

Și vine discursul eseistic, variat și polimorf, pentru a pătrunde chiar și în cele mai ascunse fisuri ale existenței, cele secrete și cele private, și a face să înflorească semințele brusc, așa cum înfloresc ciclamele violete în fisurile stâncilor".